Cu totii cunoastem popularitatea de care se bucura la nivel mondial serverul web Apache. Aceasta popularitate este de inteles din toate punctele de vedere, intrucat el chiar este un server foarte bun si, cu siguranta, va ramane prima optiune pentru solutiile web la nivel mondial.In anumite situatii, insa, apar anumite probleme legate de performanta pe care Apache o ofera atunci cand vorbim de siteuri mari, ce trebuie sa faca fata unui numar foarte mare de vizitatori, precum si atunci cand vorbim de resursele pe care astfel de siteuri le consuma.Cu siguranta, exista alternative care nu ar implica o renuntare la Apache, solutii bazate pe accelerare gen Varnish sau eventual chiar folosirea unui server light gen lighttpd, nginx care sa functioneze in fata serverului apache si sa serveasca partea statica a siteului, in acest fel reducandu-se nivelul de resurse de care apache ar avea nevoie. Un alt element car ar mai putea fi facut este o instalare corecta a apache (fara a folosi elemente de care apache nu are nevoie – in acest caz instalarea de tip tasksel nefiind potrivita pe ubuntu), precum si o configurare corecta si adaptata cerintelor aplicatiei web pe care trebuie sa o serveasca.
Cand totusi sugestiile de mai sus nu se doresc a fi adoptate sau nu reprezinta o solutie foarte buna, atunci alternativa ar fi inlocuirea serverului apache cu ceva mult mai putin consumator de resurse, in acest caz Nginx, care desi poate va crea probleme de alta natura (erori mai greu de rezolvat sau cine stie ce probleme de config cu care nu prea suntem obisnuiti), pe de alta parte ne vom bucura de performante superioare care vor face ca siteul respectiv sa reactioneze mult mai bine folosind aceasta solutie.
Citeste continuarea articolului »
Rularea unui alt sistem de operare in cadrul Ubuntu reprezinta una din problemele frecvente cu care se confrunta orice incepator. Foarte multi ezita sa incerce aplicatii dedicate special in aceasta privinta pentru ca nu inteleg cam cum merge treaba cu virtualizarea si atunci abordeaza solutia dual boot in care prefera sa foloseasca in paralel Ubuntu impreuna cu sistemul respectiv. Nu zic ca nu e bine sa folosim dual boot (si eu folosesc) insa uneori se intampla ca pentru o singura aplicatie, spre exemplu din windows sa instalam in paralel windows si linux ceea ce din punctul meu de vedere nu are nici un rost.
In astfel de situatii putem sa folosim solutia sistemelor de operare virtuale sau mai bine zis solutia virtualizarii.Practic aceasta solutie presupune un sistem de operare “mama” si anume sistemul nostru Ubuntu pe care il folosim zi de zi, insa in care va trebui sa instalam o aplicatie dedicata virtualizarii.
Cu ajutorul acestei aplicatii putem ulterior crea o masina virtuala pe care va rula un al doilea sistem de operare virtual care va depinde de sistemul mama. Cand zic “va depinde” ma refer la faptul ca o parte din resursele sistemului Ubuntu (memorie,procesor etc) vor fi alocate noului sistem de operare pe care aceasta le va utiliza ca sa functioneze. De aici deducem ca cu cat sistemul nostru este mai performant din punct de vedere al hardware-ului , cu atat vom putea sa folosim sisteme de operare virtuale mai performante. Un lucru este sigur … indiferent de cat este de performant calculatorul nostru un sistem virtual nu va fi niciodata la fel de performant cu echivalentul lui instalat pe curat, insa acest aspect nu reprezinta decat foarte rar o problema. Incepatorii trebuie sa stie ca rularea acestor masini virtuale nu este nici grea si nici nu reprezinta vreun risc pentru calculatorul lor pentru ca pana la urma vorbim de ceva virtual si nimic mai mult , deci in cazul in care aveti retineri in a incerca ceva de genul trebuie sa stiti ca e safe din toate punctele de vedere. Un exemplu pe care vi-l pot da atunci cand ma refer la “siguranta” este chiar modul in care pasionatii de linux incearca si testeaza noi versiuni de linux sau eventual aplicatii noi. De fiecare data cand vrem sa testam o noua versiune de Ubuntu majoritatea dintre noi o vom instala in primul rand pe o masina virtuala , o vom testa si abia ulterior poate o vom instala pe curat.
Citeste continuarea articolului »
Intr-un alt tutorial am discutat despre solutia virtualizarii in Ubuntu cu ajutorul aplicatiei virtualbox. Cu siguranta ca virtualbox este cea mai buna alegere atunci cand vorbim despre virtualizare pe Ubuntu si asta din mai multe motive lesne de inteles cum ar fi usurinta in instalare , usurinta in configurare samd .. Virtualbox nu este insa singura optiune pentru a rula un sistem de operare in cadrul altui sistem de operare , avand la dispoztie si alte solutii.
Una dintre aceste solutii este vmware sau mai bine zis vmware server pe care il puteam instala pe propriul calculator pentru ca in final sa putem instala un sistem de operare (sau mai multe) virtual. Inca din capul locului trebuie precizat ca vmware server nu este recomandat incepatorilor nefiind cea mai buna solutie chiar si cand vorbim de Ubuntu. Instalarea acestui server implica terminalul dar sunt si unele probleme care pot aparea in timpul instalarii sau in momentul in care incercam sa ne conectam la server.
Spre deosebire de virtualbox care poate fi downloadat direct de pe site , pentru vmware in schimb este necesar sa va inregistrati la siteul lor si ulterior sa asteptati un mail de confirmare unde puteti sa gasiti si linkul de download. Odata ce veti avea posbilitatea sa-l downloadati veti primi si serialul de activare pe care la un moment dat va trebui sa-l introduceti in terminal in timpul istalarii vmware server.
In acest moment veti avea o arhiva de aproximativ 500 MB pe care o puteti pune intr-un folder vmware din /home folderul vostru. Din pacate din cauza unei incompatibilitati la nivel de kernel vmware server trebuie adaptat sistemului Ubuntu si tocmai de aceea in incercarile mele de vedea cum sta treaba cu vmware am consultat documentatia oficiala Ubuntu. Aici am descoperit ca este nevoie de un patch , creat de Radu Cotescu pe care putem sa-l downloadam si sa il folosim la instalarea vmware pe Ubuntu.
Citeste continuarea articolului »
Internetul reprezinta o sursa nociva de informatii pentru copiii din ziua de azi si nu numai. Unul din avantajele de care beneficiem atunci cand navigam pe internet este libertatea si posibilitatea de a gasi orice oricand, insa in multe situatii acest avantaj se transforma intr-un mare dezavantaj atunci cand persoanele care acceseaza internetul nu sunt capabile sa filtreze informatiile bune de cele rele.
O astfel de situatie apare in cazul parintilor care permit accesul copiilor la internet, acestia fiind supusi deseori la o multitudine de informatii pentru care ei pur si simplu nu sunt pregatiti. Fie ca acceseaza aceste informatii din curiozitate sau poate din intamplare, parintii ar trebui sa previna pe cat posibil astfel de cazuri prin abordarea unor metode de filtrare a accesului la internet care vor indeparta momentele in care copilul poate accesa tot felul de ciudatenii pe internet.
Am spus “pe cat posibil” intrucat nu trebuie sa subestimam competenta pustilor din ziua de azi atunci cand vorbim de calculatoare in general
. Cu siguranta orice metoda am aborda, ei la un moment dat vor gasi o modalitate de a o dezactiva, dezinstala, ocoli, s.a.m.d.
Pentru cei care folosesc windows sunt o multitudine de aplicatii care “promit” rezolvarea acestei probleme. Din fericire dispunem si in linux de alternative pe care le putem folosi cu succes atunci cand dorim sa implementam filtrarea navigarii pe internet.
Prima alternativa ar fi OpenDNS de care am vorbit intr-un tutorial anterior. OpenDNS este un serviciu gratuit pe care il putem folosi si pentru content filtering, fiind o solutie destul de viabila, insa nu extraordinara. Nu stiu daca e bine ce zic, insa este strict parerea mea ca cea ma buna solutie ar fi folosirea a doua metode de content filtering folosite in paralel. Dupa cum am spus si in articolul respectiv, avem posibilitatea sa ne inregistram la siteul lor si ulterior putem sa definim anumite reguli de filtrare in functie de tipul de continut al paginilor de internet pe care vrem sa le filtram. Pe calculatorul personal vom avea un client pe care il vom instala si care practic va face legatura intre noi si OpenDNS si astfel acele reguli definite de noi vor ramane active.
A doua solutie ar fi sa folosim o noua abordare care implica instalarea unui soft pe calculatorul respectiv. In acest caz vom folosi Dansguardian.
Citeste continuarea articolului »
Unii dintre noi poate nu avem televizor sau poate nu avem acces la anumite programe tv care nu sunt incluse de catre firma de cablu in abonamentul nostru sau de ce nu, poate pur si simplu preferam sa vedem anumite posturi tv pe calculatorul personal, accesand diferite siteuri ce ofera posibilitatea de a viziona tv online.
Indiferent din ce categorie am face parte, cu siguranta ca la un moment dat vom vrea sa incercam posibilitatea vizionarii tv de pe calculatorul personal. In Ubuntu cel mai usor este sa instalam un soft dedicat, care ne ofera aceasta posbilitate. Am sa prezint in cadrul acestui articol doua aplicatii pe care le putem folosi cu succes pentru posturile tv in regim sopcast.
Citeste continuarea articolului »
Deseori avem nevoie sa ne conectam la calculatorul nostru personal de la distanta; fie ca o facem prin http (server web), ftp (server ftp), VNC (remote pentru a controla desktopul), indiferent de ce metoda abordam, ne vom conecta la calculatorul nostru folosindu-ne de adresa lui pe internet, cu care acesta poate fi identificat si anume IP-ul.
IP-ul calculatorului nostru este o insiruire de numere care creaza o adresa unica pe internet ce identifica calculatorul nostru si este principalul mod prin care acesta poate fi accesat. Pana aici totul pare usor de inteles si asa si este, insa apare problema ip-ului dinamic. Un procent de 90% din utilizatorii care beneficiaza in Romania de o conexiune la internet beneficiaza implicit si de o conexiune cu ip dinamic. Practic de fiecare daca cand ei se conecteaza la internet, primesc un IP diferit, acesta ramanand neschimbat pana in momentul in care are loc o reconectare la internet (de obicei la un reboot), exceptand cazurile in care persoana respectiva are un router care mentine conexiunea activa indiferent daca calculatorul este oprit pe un interval de cateva zile, insa, in cele din urma si in cazul routerului, ip-ul se schimba la un moment dat.
Si atunci in astfel de situatii ce poate face un utilizator normal, fara pretentii prea mari ?. In cazul ip-urilor dinamice putem sa folosim un serviciu gratuit de genul no-ip sau dyndns. Aceste tipuri de servicii implica urmatorii pasi:
Citeste continuarea articolului »
Cei care au folosit mult timp windows, cu siguranta ca au utilizat in timp solutii pentru optimizarea sistemului gen tuneup utilities, system mechanic sau poate advanced system optimizer care aveau rolul de a face o “revizie periodica” a sistemului linux la o perioada de timp prestabilita si care curatau registrii realizand si o optimizare a intregului sistem prin mai multe tipuri de teste predefinite folosite in cazul deselor probleme ce apareau in windows (optimizare registri, defragmentare, etc).
In linux nu prea avem nevoie sa optimizam cine stie ce, atata timp cat suntem un utilizator cu nevoi obisnuite, neavand nevoie de cine stie ce tweakuri sau programe de genul pentru optimizarea sistemului. Ce avem insa in linux si in special in Ubuntu, sunt doua aplicatii care ne sunt de un real folos, mai ales daca nu vrem sa “get our hands dirty” cu cine stie ce chestii pe care inca nu le stapanim prea bine sau poate pur si simplu nu avem chef sa o facem si preferam o varianta mai simpla. Practic cele doua aplicatii care nu ar trebui sa lipseasca din sistemul oricarui incepator (si nu numai) sunt niste programe care usureaza foarte mult configurarea sistemului nostru linux din foare multe puncte de vedere.
Impactul lor asupra performantei nu este extraordinar, cu mici exceptii, insa fiind orientate spre usurinta in utilizare si fiind destul de bine gandite, le recomand oricarui pasionat care duce dorul echivalentelor din windows mai sus amintite.
Citeste continuarea articolului »
Youtube a devenit un element nelipsit in navigarea noastra de zi cu zi pe internet fiind si unul din cele mai vizualizate siteuri la nivel mondial. Nu cred ca are rost sa mai explic cuiva ce reprezinta youtube intrucat sunt sigur ca 99% sau poate chiar 100% din cei care citesc acest articol stiu prea bine.
Se pune intrebarea insa “Care ar fi cele mai bune metode de a downloada videouri de pe youtube?”. Dupa parerea mea, daca ne referim strict la youtube nu cred ca avem nevoie de vreo aplicatie cu interfata grafica pe care sa o folosim la downloadarea clipurilor de youtube, existand posibilitatea de a utiliza terminalul in acest sens, insa in scopul acestui tutorial am sa prezint 3 alternative pe care eu le cunosc si care pot fi folosite cu succes la downloadarea de pe youtube.
Prima alternativa ar fi si preferata mea. Dupa cum am spus, eu nu vad rostul folosirii unei aplicatii cu interfata grafica, downloadarea clipurilor putandu-se realiza cu succes folosind o aplicatie care ruleaza in terminal si care se numeste youtube downloader, sau mai bine zis youtube-dl.
Pana de curand, instalarea acestei aplicatii se facea normal (sudo apt-get install), insa in ultimele versiuni de ubuntu au aparut probleme la rularea ei si atunci am recurs la o rezolvare gasita pe Forumul Ubuntu Romania, sugerata de Ovidiu68 Link Forum. Practic, pentru a instala si folosi cu succes youtube-dl, va trebui sa adaugam urmatorul repository in sources.list-ul nostru:
Citeste continuarea articolului »
Deseori se intampla sa avem un calculator la care au acces mai multe persoane. Insa se poate ca noi sa avem anumite fisiere personale care nu dorim sa fie accesate de catre ceilalti care ajung la acel calculator. Ce putem face in cazul asta?
Sunt doua variante in functie de persoanele care au acces la informatia de pe calculator. Astfel, daca avem de a face cu persoane cu cunostinte limitate in ale calculatoarelor, putem pur si simplu sa ascundem fisierele respective. In cazul in care avem de a face cu persoane care stiu cat de cat cam cum merg lucrurile atunci putem aborda solutia folosirii unui soft creat special pentru astfel de situatii si anume Cryptkeeper.
Dupa cum am spus, prima solutie ar fi sa ascundem fisierele respective. Pentru incepatori, care au mai putina experienta trebuie precizat ca ascunderea unui fisier in linux este foarte simpla. Spre exemplu daca avem un fisier cu numele fisier.doc, pentru a-l ascunde trebuie doar sa punem un punct “.” in fata numelui pentru ca acesta sa devina “invizibil” oricarui utilizator. Insa pe cat este de usor de a ascunde un fisier in linux, la fel de usor acesta poate fi gasit intrucat prin folosirea combinatiei de taste CTRL+H putem afisa toate fisierele ascunse care se afla intr-o anumita locatie. Dupa cum am spus aceasta solutie este de compromis, nefiind ceva foarte sigur.
In cazul in care dorim ceva mult mai sigur, atunci putem sa folosim o aplicatie creata pentru cei care doresc sa-si protejeze fisierele personale, Cryptkeeper. Instalarea acestui program este foarte simpla, el fiind inclus in Ubuntu Software Center. Dupa instalarea si pornirea acestuia, va aparea o iconita in dreapta sus in panelul superior al desktopului Ubuntu.
Citeste continuarea articolului »
Dezactivarea ipv6 este noul protocol care va fi implementat in curand pe internet. In anumite situatii, dezactivarea ipv6 poate aduce beneficii din punct de vedere a calitatii navigarii pe internet, unii utilizatori raportand o viteza in plus la incarcarea paginilor. Daca veti cauta pe internet mai ulte detalii legate de acest subiect veti descoperii ca acest aspect este destul de controversat si practic nu exista o opinie unica la care toti sa cada de acord.
Vorbind strict personal, am incercat in timp sa dezactivez si eu acest protocol atat pe linux cat si pe windows si nu pot spune ca am simtit inbunatatiri extraordinare in navigarea pe internet, insa am continuat sa-l dezactivez la fiecare instalare de sistem de operare pe care o fac de o perioada de timp incoace.
Eu am privit problema prin prisma ISP-ului, mai bine zis am gandit problema asa: ”Suporta ISP-ul meu (RDS) ipv6 ?… NU! .. atunci nu are rost sa-l tin activ”.
Vorbind strict personal, am incercat in timp sa dezactivez si eu acest protocol atat pe linux cat si pe windows si nu pot spune ca am simtit inbunatatiri extraordinare in navigarea pe internet, insa am continuat sa-l dezactivez la fiecare instalare de sistem de operare pe care o fac de o perioada de timp incoace.
Puteti sa vedeti si voi daca ISP-ul vostru suporta ipv6 acesand pagini de genul ipv6-test.com insa cel mai probabil veti descoperi ca deocamdata ISP-ul vostru nu a implementat suportul pentru ipv6.
Citeste continuarea articolului »
Un element deosebit de important pentru orice incepator in Ubuntu este cazul in care este nevoit sa instaleze anumite aplicatii din surse.
Chiar daca esti incepator in ale linuxului cu siguranta ai observat ca in Ubuntu este foarte usor sa instalezi noi aplicatii. Fie ca programul respectiv se gaseste in Ubuntu Software Center si in acest caz nu trebuie decat sa dai cateva clickuri sau eventual abordezi Synaptic sau chiar downloadezi programele cu extensia .deb urmand un proces de tip “next – next – next – gata”, toate aceste modalitati sunt simple si intuitive pentru oricine. Din pacate sau poate din fericire exista situatii cand anumite aplicatii pe care doriti sa le instalati sunt disponibile pe internet doar ca si cod sursa, ele nefiind create special pentru o anume distributie de linux si practic in acest caz va ramane ca singura optiune compilarea acestor aplicatii pentru instalarea lor pe sistemul vostru.
Pentru un incepator si nu numai uneori compilarea aplicatiilor poate sa fie un challenge, deoarece pot aparea deseori probleme. Nu exista o regula predefinita care putem spune ca 100% se aplica la toate aplicatiile pe care le vom instala din surse, insa putem sa amintim anumite reguli de bun simt care pot fi aplicate atunci cand avem de a face cu un proces de acest gen.
In primul rand, primul element care trebuie tinut minte este faptul ca aplicatiile pe care le vom instala in acest fel vor fi de cele mai multe ori arhivate in arhive cu extensii de genul .tar.bz , .tar.gz, pe care trebuie sa le downloadam si sa le dezarhivam intr-un folder de pe sistemul nostru.
Citeste continuarea articolului »
Se intampla uneori sa aveti zile cand pur si simplu merge greu internetul?. Multora li se intampla. Si desigur de cele mai multe ori este vinovat ISP-ul
Desi in zilele noastre calitatea serviciilor legate de internet incepe sa creasca, cu siguranta este loc si de mai bine. Din pacate de cele mai multe ori acest “mai bine” trebuie sa-l suplinim noi cumva, fie folosind vreun tweak, fie folosind vreo solutie de care tocmai am auzit. Una dintre aceste solutii este si utilizarea OpenDNS.
Prin acest articol nu vreau sa fiu gresit inteles, in sensul ca nu vreau sa creez impresia ca folosind vreo solutie de gen OpenDNS va zbura calculatorul sau va veti trezi cumva cu vreun internet de x ori mai rapid. Nu. In niciun caz, insa exista situatii sau persoane care sigur pot beneficia daca folosesc un astfel de serviciu gratuit.
Sa incepem cu inceputul. Solutia prezentata de mine se numeste OpenDNS asa-i?. Pai bun atunci ce este sau ce face un server DNS?. In cateva cuvinte cu siguranta stim ca fiecare calculator care este conectat la internet are un ip individual care este unic pe internet fiind practic o reala adresa prin care acel calculator poate fi identificat pe internet. Toate paginile de internet pe care le accesam zi de zi sunt “tinute” pe astfel de “calculatoare” numite servere care practic merg 24/24 si astfel noi cand dorim sa accesam un site accesam de fapt serverul pe care acesta este hostat.
Dupa cum am spus mai sus fiecare calculator are un ip unic pe internet, deci si siteul nostru pe care il accesam va avea un ip unic. Pai da, dar cand intram pe pagini de internet noi nu introducem ip-uri cu multe cifre pe care ar fi imposibil sa le tinem minte, nu?. Exact!. Aici intervin domeniile de internet. Spre exemplu, cand vom dori sa acesam pagina oficiala Ubuntu Romania cu siguranta nu vom vrea sa accesam folosind xx:yy:zz:, ci vom folosi ubuntu.ro. Exact asta fac domeniile de internet, “reprezinta” un anumit ip unic fiind astfel mult mai usoara identificarea siteurilor pe internet. Aici intervin in discutie serverele DNS. In cateva cuvinte, un server DNS face relationarea intre un domeniu si un ip. Exact aici pot interveni uneori probleme pentru ca in cazul in care avem de a face cu niste servere DNS mai lente, atunci “viteza” noastra pe internet va fi direct proportionala cu viteza acestor servere si implicit vom observa ca paginile de internet se vor incarca mai greu.
Gata cu vorbaria si treci la subiect veti zice
. Atunci exact acesta este principalul motiv pentru care am dori sa folosim un serviciu gen OpenDNS.
Citeste continuarea articolului »
Pentru multi dintre cei care lucreaza in mod frecvent cu Ubuntu de la lucru sau de acasa, conectarea de la distanta ori de cat ori doresc la sistemul respectiv este deseori un capitol important. De-a lungul timpului deseori am avut nevoie sa ma conectez la anumite sisteme Ubuntu pentru a lucra sau a oferi asistenta unor persoane. Mult timp am trait o frustrare, pentru ca nu eram multumit de performanta de care “ma bucuram” in momentul in care ma conectam remote.
Intr-o zi am decis sa fac o cautare amanuntita pe internet, sa vad exact care sunt cele mai bune optiuni, sa le testez si astfel sa-mi dau seama care ar fi cea mai buna solutie pentru ce am eu nevoie. In acest articol doresc sa va prezint principalele 3 alternative pentru care consider ca putem opta atunci cand vrem sa ne conectam de la distanta la un sistem Ubuntu, sau linux in general.
Cele 3 alternative se impart in doua categorii, insa ele difera intre ele atat ca performanta, cat si din punct de vedere al caracteristicilor. Cele doua categorii sunt practic in functie de ce tip de sistem linux vorbim:
VNC, FreeNX – pentru sisteme cu interfata grafica.
Putty – pentru sisteme de tip server.(desi desigur il putem integra si in categoria de mai sus).
Pentru incepatori care vor sa inteleaga si principiul dupa care se realizeaza conectarea (indiferent de tip) lucrurile stau in felul urmator:
Citeste continuarea articolului »
Nu am mai folosit de ceva vreme DC++ asa ca m-am decis sa caut daca au aparut programe noi de acest gen. Din experienta mea cu linux in general nu am fost niciodata multumit de stabilitatea programelor direct connect, deoarece deseori observam ca mi se blocheaza sau pur si simplu nu ma multumesc din punct de vedere a setarilor disponibile pe care le puteam face.
Iubitor de linux sau nu, aceasta este una din situatiile in care trebuie sa recunosc ca softurile de windows folosite pentru direct connect nu sufera termen de comparatie cu ce avem disponibil pe linux. Mai bine zis un Apex sau Strong DC sunt mult mai bune, cel putin din punct de vedere al fiabilitatii si stabilitatii in comparatie cu clientii de linux.
Spre surprinderea mea nu am gasit nimic nou sau cel putin nimic ce merita mentionat intr-un articol, asa ca am decis sa prezint clientii DC pe care-i stiam si pana acum si care m-au multumit. Nu spun ca acestia ar fi singurele optiuni, insa in viziunea mea sunt cei mai buni.(daca se pot numi buni).
Citeste continuarea articolului »
Unii stiu, altii poate nu stiu ca in “Weather Report” din panelul din dreapta sus se poate introduce si o adresa pentru a obtine o imagine vizuala cu harta tarii noastre si conditiile meteo actuale. ANM-ul o updateaza la fiecare jumatate de ora din cate vad.
Pentru incepatori (care nici macar nu au aceasta functie activata in panel):
Citeste continuarea articolului »
In acest articol vreau sa vorbesc despre utilizarea de aliasuri in Ubuntu linux. Majoritatea utilizatorilor care folosesc des terminalul ajung sa memoreze un numar destul de mare de comenzi insa in anumite situatii avem de a face cu comenzi destul de lungi pe care insa le folosim destul de des. Astfel de comenzi, desi sunt des folosite sunt destul de greu de memorat si atunci putem folosi aliasuri pe care le putem introduce in locul acelor comenzi lungi de tot. Utilizarea aliasurilor ajuta mult atunci cand vrem sa economisim timp sau cand vrem sa ne descurcam mai usor cu terminalul insa prezinta dupa parerea mea si un dezavantaj destul de mare si anume cei care tind sa abuzeze folosind prea multe aliasuri nu numai ca nu vor invata sa lucreze cu terminalul, ba chiar vor uita si comenzile de baza pe care le stiau. Acestea fiind zise sa explic cum pot fi create aliasuri.
Citeste continuarea articolului »
Se intampla ca uneori sa nu putem sa folosim elemente ajutatoare precum ar fi un panou de administrare, un client de conectare sau poate chiar noi nu dorim sa le utilizam. De asemenea, exista situatia in care avem un server care nu are o interfata grafica si in acest caz optiunile sunt destul de limitate.
Practic in acest articol vreau sa prezint cazul in care dorim sa ne conectam la un server (in acest caz FTP) folosind doar terminalul. Pentru utilizatorul normal care foloseste Ubuntu pentru browsing pe net sau alte chestii de zi cu zi nu este un exemplu foarte ajutator, intrucat poate folosi alternative GUI, cum ar fi filezilla, insa este o demonstratie a “puterii” terminalului si de ce nu un exercitiu bine venit pentru invatarea acestuia.
Acest exemplu implica crearea unui fisier, uploadarea lui prin FTP pe server, downloadarea inapoi a fisierului – practic elementele de baza care presupun lucrul cu FTP, insa ceea ce este important in acest exemplu este faptul ca aceste operatii sunt facute folosind terminalul.
Citeste continuarea articolului »